Calendar ortodox 13 septembrie 2026: Sfântul Ioan de la Prislop și Târnosirea Bisericii Învierii din Ierusalim
Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe 13 septembrie pe Sfântul Ioan de la Prislop, un sihastru care a trăit la începutul secolului al XVI-lea. Originar din Silvasul de Sus, Cuviosul Ioan s-a nevoit într-o peșteră din apropierea Mănăstirii Prislop, pe care a săpat-o singur în malul stâncos al pârâului Silvut. Locul este cunoscut drept „chilia” sau „casa sfântului”, iar aici călugărul a dus o viață de rugăciune și luptă duhovnicească timp de mai mulți ani.
Viața sa s-a încheiat în mod tragic, în timp ce își săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei. Un vânător l-a împușcat, confundându-l cu un animal sălbatic. Moaștele sale au rămas multă vreme în peștera de la Prislop, unde credincioșii din împrejurimi veneau să se închine. În prezent, locul unde se află moaștele sale nu este cunoscut.
În lucrarea „Patericul românesc”, părintele Ioanichie Bălan apreciază că este probabil ca moaștele sfântului să fi fost duse la Tismana, la Bistrița Olteană, la Curtea de Argeș sau la Cozia, mănăstiri care au fost dintotdeauna legate de credincioșii și mănăstirile din Transilvania. Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
Troparul Sfântului Ioan de la Prislop, glasul al 8-lea: „Iubitorule de nevoință și râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioan, părăsit-ai cele trecătoare și ai ales pe cele veșnice; luat-ai jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop și în peșteră pustnicească, împreună cu îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.”
Condacul Sfântului Ioan de la Prislop, glasul al 3-lea: „Jugul nevoințelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat, Cuvioase Ioan. În peșteră nevoindu-te, cu răceala pietrei te-ai împrietenit și podoaba pustniciei ai dobândit. Pentru aceasta cu cântări te lăudăm zicând: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioan, lauda Prislopului.”
Târnosirea Bisericii Învierii din Ierusalim
În ziua de 13 septembrie a anului 335 a avut loc sfințirea bisericii ridicate de Constantin cel Mare deasupra Mormântului Domnului, în prezența mai multor episcopi participanți la Sinodul de la Tyr, din iulie 335. În anul 326 fuseseră dărâmate templul închinat lui Venus și statuia lui Jupiter, ridicate de împăratul Hadrian deasupra Sfântului Mormânt.
Alegerea zilei de 13 septembrie pentru sfințire este legată de faptul că în aceeași zi fusese inaugurat templul lui Jupiter, iar prin acest act era scoasă în evidență biruința creștinismului asupra păgânismului. Totodată, în anul 335 se sărbătorea Tricenalia, împlinirea a 30 de ani de domnie ai împăratului Constantin, care dorea să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru victoria din 324 împotriva lui Liciniu și pentru rânduirea sa ca unic conducător al imperiului.
În această zi se face pomenirea Sfințirii Bisericii Învierii lui Hristos de la Sfântul Mormânt din Ierusalim, a Sfinților Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton și Seleuc, a Sfântului Sfințitului Mucenic Corneliu sutasul, a Sfinților Mucenici Gordian, Macrovie, Ili, Zotic, Lucian și Valerian, a Sfântului Cuvios Petru din Agreia, a Sfintei Mucenite Ketevan, regina Georgiei, a Sfântului Mucenic Ciprian al Cartaginei și a Sfântului Cuvios Ierotei cel Nou, Iviritul.
